Cine împodobește cristelnița la botez? Ce se pune în cristelniță?
Vasul din metal în formă de cupă, umplut cu apă sfințită, în care se botează copilul, poartă numele de cristelniță. În acest vas preotul va scufunda copilul în timpul botezului ortodox.
Semnificația cristelniței este esențială: ea ține locul baptisteriului din primii ani ai creștinismului și simbolizeză apa Iordanului, în care s-a botezat Iisus. De asemnea, prin scufundarea de trei ori, în numele Sfintei Treimi, cristelnița devine și simbolul mormântului în care a fost îngropat și din care a înviat Hristos, botezul însemnând astfel renașterea într-o viață nouă, cea de creștin.
Cine împodobește cristelnița la botez?
Cristelnița ocupă un loc central în ritualul botezului și va atrage toate privirile atunci când copilul va fi cufundat în ea. De aceea, pentru a marca momentul festiv, se obișnuiește adesea să fie împodobită. Cei care împodobesc cristelnița sunt nașii, însă aceasta este opțiunea lor – nu este obligatoriu să fie decorată cristelnița.
Cristelnița se împodobește cu flori naturale, astfel încât aranjamentul să fie în armonie cu decorul lumânării de botez. Decorul pentru cristelniță se poate completa cu pânză albă, voal sau tul.
Dacă urmează să fii naș și alegi o lumânare de botez cu flori naturale, florile principale din lumânare ar trebui să se regăsească și în decorul cristelniței. Asta dacă alegi să o împodobești, desigur.
Cristelnița se împodobește fie cu buchețele de flori agățate de marginea ei, fie cu ghirlande care îmbracă în întregime marginea cazanului de botez.
Ce se pune în cristelniță?
Conform unor superstiții legate de botez, în cristelniță se pun bani, pentru ca cel mic să aibă noroc în viață. Unele persoane mai obișnuiesc să pună și petale de flori sau busuioc, pentru ca pruncul să fie frumos.
Cei mai mulți preoți ortodocși descurajează însă aceste practici. De fapt, în cristelniță, în afară de apa pentru botez, se pune doar mirul – untdelemnul sfințit pe care îl va pune preotul.
Tot în cristelniță se pune și părul celui botezat, după ce preotul îl tunde în semnul crucii, ca simbol al dăruirii sale lui Hristos.