Ce trebuie să facă moașa la botezul copilului

În lumea satului românesc, moașa avea un rol foarte important – ea era o femeie bătrână (cuvântul "moașă" este feminul de la "moș"), foarte respectată de comunitate, care acumulase suficiente cunoștințe pentru a ajuta femeile la naștere. Rolul moașei continua și după venirea pe lume a bebelușului – ea era cea care proteja mama și copilul, prin descântece și obiecte cu rol magic, de pericolele care îi puteau pândi în lumea înconjurătoare.

Odată cu trecerea timpului, moașa tradițională a pierdut treptat din importanță, iar astăzi prin moașă se înțelege mai curând asistenta medicală calificată, care are pregătire de specialitate.

Și, totuși, dincolo de moașa de la spital, în destule zone (în special rurale, dar și urbane) se mai păstrează obiceiul de a avea o moașă de botez, obicei care își are rădăcinile în tradițiile din vechime și care a suferit modificări pe măsură ce societatea s-a modernizat.

Așa cum pentru nași copilul va avea calitatea de fin, pentru moașă, el va deveni "nepoțel", iar moașa va fi adesea alintată cu numele de "moșică". Soțul moașei va fi numit "moș".

Cine poate fi moașă la botez?

În vremurile de astăzi, viitoarea mămică este cea care decide dacă cel mic va avea sau nu o moașă de botez.

Moașa este aleasă de obicei dintre prietenele care îi sunt aproape pe durata sarcinii și poate fi chiar viitoarea nașă a bebelușului (fapt care era de altfel obișnuit și în tradiția populară).

În unele zone, se spune că moașa nu trebuie să fie căsătorită sau să aibă copii (pentru a fi "curată"). În altele, din contră, tradiția este ca moașa să fie o femeie mai în vârstă, cu suficientă experiență.

Asemenea nașilor, și moașa va juca un rol spiritual în viața copilului.

Câte moașe se pun la copil?

În majoritatea cazurilor, mama alege o singură moașă de botez sau alege să nu aibă deloc moașă.

Există și unele regiuni (cum ar fi Argeș sau Teleorman) în care se pot desemna mai multe moașe. Uneori, acestea sunt în număr de trei, câte se crede că sunt și ursitoarele.

Care sunt îndatoririle moașei?

Rolul moașei este mai important până în momentul botezului. De la botez încolo, nașii sunt cei care vor căpăta întâietate.

Evenimentele care presupun participarea activă a moașei sunt:

• scoaterea copilului din spital;
• prima băiță;
• cina ursitoarelor;
• botezul copilului;
• băița de după botez;
• tăierea moțului;
• datul de grindă.

Cine scoate bebelușul din spital?

Atunci când se desemnează o moașă, tradiția spune că ea este cea care scoate copilul din spital, îl duce în brațe și însoțește mama sau ambii părinți acasă.

Pentru scoaterea bebelușului din spital, moașa trebuie să cumpere un rând nou și complet de hăinuțe, cu care îl va îmbrăca.

Dacă nu există moașă, se obișnuiește ca cea care scoate copilul din spital să fie viitoarea nașă.

Ce face moașa la prima băiță?

Moașa este cea care pregătește prima băiță (numită pe alocuri și "scăldătoare"). Tradițiile din vechime spun că apa trebuie să fie încălzită într-un vas nou, care sună frumos, pentru ca și cel mic să aibă glas frumos.

Moașa aduce de la biserică aghiasmă, pe care o pune în apă, alături de un ou (ca să fie sănătos ca oul), de lapte (ca să aibă pielea albă ca laptele), de petale de flori (ca să fie frumos ca florile), de nuci (ca să fie puternic ca ele), de un ban de argint (ca să fie curat, să aibă noroc și să fie ferit de farmece) și de un cărbune (ca să nu poată fie deocheat).

Apa sfințită adusă de moașă de la biserică va fi pusă – puțin câte puțin, în fiecare băiță, până când copilul va împlini vârsta de 6 săptămâni.

Ce trebuie să facă moașa la ursitori

În credința populară, moașa era și cea care asigura comunicarea dintre cele două lumi – ea avea capacitatea de a primi și de a înțelege mesajul ursitoarelor pentru copil, trimis de obicei sub formă de vis în primele trei nopți de la naștere.

Se credea că ursitoarele intră în casă pe horn și, la capul bebelușului, îi hotărasc destinul. Ca atare, la trei zile de la nașterea copilului, pentru a le primi, se pregătea o masă pe care se puneau pâine, sare și apă. Această tradiție se mai păstrează și astăzi, sub forma unei mese îmbelșugate numită "cina ursitoarelor". Ea are rolul simbolic de a le câștiga bunăvoința, astfel încât să îi prevestească copilului o viață bună.

Cea care așază masa de ursitori, acasă la părinții copilului (chiar dacă mama este încă în spital), este moașa. Uneori se mai obișnuiește ca masa să se organizeze abia după venirea mamei de la spital.

Casa trebuie să fie curată, pentru ca ursitoarele să intre cu drag în ea. De asemenea, în seara respectivă e bine să nu existe certuri.

Pe masă se pune pâine, iar în Oltenia se pune o turtă de care se leagă cu ață roșie un fir de busuioc. Dacă înainte turta se făcea în casă, acum se obișnuiește să se comande de la brutării.

Se mai pun pentru ursitori apă și vin, țuică, miere și diferite alte alimente (sare, zahăr, ulei, porumb, fasole, o găină, prăjituri etc), dar și obiecte cu caracter simbolic, menite să definească viitoarea viață a copilului (carte, creion, bani etc).

În unele zone, în camera copilului se pune și o lumânare, care va arde toată noaptea.

Se spune că moașa ar trebui să doarmă acolo (alături de mamă și copil, dacă sunt acasă), pentru a putea visa soarta celui mic.

Dimineața, moașa ia darurile oferite ursitoarelor. În Oltenia, turta se rupe și se împarte, iar cei prezenți beau paharele cu apă și vin.

Rolul moașei la botez

Moașa este cea care cumpără hăinuțele în care va îmbrăca copilul înainte de botez, oferindu-i și un cadou, la fel cum fac și nașii.

După ce îl spală și îl îmbracă, moașa duce copilul la biserică la botez, spunând Duc un păgân, ca să aduc un creștin. În trecut, moașa ascundea în scutecele copilului câteva firimituri de pâine și sare, ca să aibă o viață îndestulată.

La biserică, moașa, și nu mama este cea care va pune copilul în brațele nașei. În Oltenia, există obiceiul ca moașa să lase copilul jos, la intrarea în biserică, de unde îl va prelua nașa, care îi va oferi și o sumă de bani (obiceiul purta numele de "cumpărarea copilului de la moașă"). Prin alte părți, moașa ține în brațe copilul pentru o parte a slujbei, urmând ca la îndemnul preotului să pună copilul în brațele nașei.

Tot ea o va ajuta pe nașă să dezbrace bebelușul înainte de botezul propriu-zis și să îl îmbrace apoi cu noile hăinuțe.

În vechime, moașa primea un vas cu făină în care se înfigea o rămurică de busuioc, pentru ca cel mic să își țină cât mai repede capul sus.

Uneori, moașa este cea care aduce copilul proaspăt botezat de la biserică înapoi acasă, urându-i mamei să îl crească "ușor și sănătos". Conform unei superstiții, pe drumul de la biserică până la casa părinților, ea se uita cu atenție la oamenii întâlniți, pentru că se credea că cel mic va semăna cu ei atunci când va crește.

Se obișnuia și ca moașa să dea copilul pe fereastră și să nu îi rostească numele până când cei din casă nu îi dădeau niște bani.

În alte regiuni, după ce aducea copilul de la biserică, moașa îl așeza pe masă, pe o pernă, între pâine și sare. Mama îi primea pe toți cu păhărele cu rachiu, iar moașa ciocnea mai întâi cu părinții și apoi cu nașii bebelușului, urând:

Poftim, cumătră, pruncul acesta

Pe care l-am botezat,

Și-ncreștinat

Și-n lege l-am băgat.

Ți-l dărui

Cu pâine și cu sare,

Cu darul sfinției sale.

Crește-l ușor și sănătos.

La această urare, părinții răspundeau: Dă Doamne, moșică dragă! Dumnezeu să te audă!

Ce face moașa la băița de a doua zi?

Moașa pregătește, alături de nașă, băița de după botez, în care se pun din nou flori, bani, apă sfințită, busuioc și alte obiecte.

Ea este cea care, după ce scoate și păstrează banii din cădiță, aruncă apa la flori sau la rădăcina unui pom fructifer, pentru ca cel mic să crească frumos și sănătos.

Ce face moașa la tăierea moțului?

Moașa nu are neapărat un rol la tăierea moțului, doar dacă nu este în același timp și nașa copilașului.

În general, moașa o ajută pe nașă la pregătiri.

Datul de grindă

Moașa vizitează adeseori copilul, iar în Oltenia și în anumite părți ale Munteniei există un obicei numit "datul de grindă". Acesta se practică în ziua de 1 ianuarie sau în a doua zi de Crăciun, numită și "ziua moșilor".

Astfel, în primii 3 ani de viață (pe alocuri chiar în primii 7 ani), în dimineața acestei zile, moașa se duce în vizită la "nepoțel" sau părinții și copilul se duc la casa moașei.

După ce îl îmbracă în hăinuțele făcute cadou de ea (se dăruiește câte un rând complet de hăinuțe în fiecare an), moașa îi așază pe cap un covrig sau un colac pe care se pun sare, busuioc și bani și îl ridică de trei ori de jos către grindă, urându-i de bine. De obicei se spune Grinda jos, copilul sus,/ Să crești mare și frumos sau La mulți ani, să trăiești,/ Până în grindă să crești.

Când copiii sunt micuți, se obișnuiește chiar să fie trecuți prin colac. După ce s-a terminat ritualul, colacul se împarte celor prezenți, iar oaspeții se pun la masă.

Cadouri pentru moașa de botez

Alături de nași, moașa era un personaj important în viața copilului, iar obiceiul de a-i dărui cadouri sau "plocon" se mai practică și azi.

Ploconul poate fi dat imediat după nașterea copilului și, în funcție de zonă, poate cuprinde o sticlă de vin, pâine și carne de porc sau pasăre, alături de un cadou.

Se mai oferă cadou moașei și în fiecare an în care dă copilul de grindă, în data de 1 ianuarie.

Moașa în tradiția populară

În lumea satului românesc, moașa avea unul dintre cele mai importante roluri. Nu e de mirare că ea apare ca personaj în multe basme și povești populare, ca un fel de vrăjitoare bună. Lumea tradițională era o lume în care superstițiile se împleteau strâns cu elemente ale credinței creștine, o lume populată de mituri cu zburători, duhuri și spirite rele, care erau o potențială amenințare pentru mamă și copilul nou-născut.

Moașa era cea care proteja femeia însărcinată de zburător. În acest scop, arunca nouă tipuri de plante într-un vas cu apă, pe care o descânta și apoi o punea la fiert. Viitoarea mamă făcea baie în acest amestec, iar apoi moașa lua apa și o arunca la o răscruce de drumuri, rostind din nou descântecul protector.

Odată ce se năștea copilul, moașa trebuia să îl apere - atât pe el, cât și pe mamă, de eventualele pericole. Ea așeza în leagăn și în cameră obiecte cu rol magic și îl proteja de duhurile pădurii sau de boli.